Tatăl, Pogromul și Paralela

Distribuția:
Adriana Savin
Henrik Dahl
Gaianeh Pilossian

Concept: Adriana Savin

Scenariul: Adriana Savin și Henrik Dahl

Regizor: Henrik Dahl

Dramaturg: Vesna Stanišić

Traducerea: Arina Stoenescu

Muzica: Dror Feiler

Mișcare scenică: Andromachi D. Lindahl

Scenografia: Magnus Lindberg

Costume: Ulrika van Gelder

Design de lumină: Jonatan Winbo

Machiaj: Cais-Mari Björnlod

Producător: Hanna Melanton Appelfeldt

O producție realizată de Adriana Savin în colaborare cu Teater Tribunalen.

Premiera absolută: 20 septembrie 2023

Spectacolul se joacă în suedeză, cu subtitrare în română.

Informații suplimentare: https://tribunalen.com/arkiv/tatal-pogromul-si-paralela/

Cu sprijinul: Kulturrådet (Consiliul Suedez pentru Cultură), Konstnärsnämnden (Comitetul Suedez pentru Burse Artistice), Stockholms stad (Primăria Stockholm), Region Stockholm (Regiunea Stockholm), Asylum Arts, ABF Stockholm, Föreningen Förintelsens överlevare (Asociația Supraviețuitorilor Holocaustului), Paideia, Editura Natur & Kultur și Institutului Cultural Român, Stockholm.

Durată: 1 h 10 min

** Spectacol în limba suedeză cu supratitrare în limba română

*** Spectacol recomandat publicului cu vârsta peste 15 ani

Fascismul nu preia puterea printr-o lovitură spectaculoasă. Fascismul se instalează treptat, stăruitor, asemenea picăturii care sapă piatra. Iar atunci când criza a fost declanșată, nu mai rămâne decât finalizarea preluării de putere – prin violență și promisiunea soluțiilor simple. Tatăl, Pogromul și Paralela este un spectacol despre cât de repede, și aparent fără obstacole, se pot schimba limbajul și mentalitatea unei societăți și despre felul în care ceea ce inițial părea de neconceput ajunge, dintr-odată, să fie firesc.

Spectacolul pornește de la căutările actriței Adriana Savin de a reconstitui viața tatălui ei, un tânăr evreu din București, și povestea supraviețuirii acestuia în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Demersul artistic este inspirat și de Jurnal 1935–1944 pe care Mihail Sebastian îl scrie într-o perioadă în care România adoptase nazismul ca ideologie – dar și de observarea tendințelor antidemocratice din prezent.

Cum se pot transforma prejudecățile în genocid? Și cum este să fii copilul sau nepotul unei generații care a supraviețuit războiului și persecuțiilor, dar care nu a vrut niciodată să vorbească despre acestea?

Anii douăzeci atunci și acum

România, 1923: democrația părea să aibă un viitor promițător. Constituția garanta drepturi egale tuturor cetățenilor, inclusiv evreilor, romilor și altor minorități. Douăzeci de ani mai târziu, genocidul – Holocaustul – devenise realitate, iar România fusese scena unora dintre cele mai violente pogromuri din lume, îndreptate în special împotriva evreilor.

Europa, 2026: vorbim și gândim altfel decât acum numai zece ani în urmă. Limitele a ceea ce este considerat acceptabil s-au schimbat. Iar societatea noastră și timpurile în care trăim se radicalizează – pas cu pas.

Citate din presa suedeză

„Piesa acoperă o sută de ani de istorie și nu ezită să ne arate asemănările dintre escaladarea violenței stradale din timpul pogromurilor și fanaticii Europei de astăzi.” Dagens Nyheter

„O relatare personală și profund tulburătoare despre mecanisme atemporale … un model care ne arată cum prejudecățile și nevoia de țapi ispășitori pot crește până la proporții ce sfidează orice rațiune.” Svenska Dagbladet

„Distribuția ne oferă o lecție de istorie care face imposibilă evitarea paralelismelor dintre deriva politică din trecut și cea din prezent, către un fascism asumat.” Flamman

Un spectacol despre Holocaustul din România și despre Europa de astăzi.