Trauma Kink

Împreună cu regizorul Gabriel Sandu, compania de teatru Giuvlipen aduce în fața publicului un spectacol curajos și inovator despre felul în care traumele din copilărie și din viața adultă ne definesc percepția asupra intimității și plăcerii.

Synopsis

Cât este kink și cât este traumă în plăcerile noastre? Cum putem transforma istoriile de abuz, identitățile queer și experiențele legate de consimțământul sexual, adunate de-a lungul unei vieți, într-o formă de rezistență?

Trauma Kink este un spectacol despre felul în care traumele din copilărie și din viața adultă ne definesc percepția asupra intimității și plăcerii.

Spectacolul deschide firesc conversația despre traumă, prin poveștile a cinci artiști care se dezvăluie în fața publicului într-un demers performativ ce combină elementele confesive cu ficțiunea și imaginarul hedonist.

Un spectacol despre traumă și hedonism, dincolo de definițiile de dicționar, dar mai ales despre puterea vindecătoare a vulnerabilității.

Mihaela Drăgan, cofondatoare Giuvlipen

Textul spectacolului a fost dezvoltat de artista Mihaela Drăgan și pornește de la cercetarea colectivă realizată de echipa artistică prin participarea la ateliere de scriere dramatică, sesiuni de consiliere privind trauma corporală și ateliere despre kink și sexualitate.

Astfel s-a născut un spectacol despre traumă și hedonism, dincolo de definițiile de dicționar, dar mai ales despre puterea vindecătoare a vulnerabilității.

Alături de celelalte producții ale companiei de teatru feminist rom Giuvlipen, spectacolul Trauma Kink susține dezvoltarea teatrului rom în România, prin extinderea repertoriului și creșterea vizibilității producțiilor realizate de actori, actrițe și dramaturgi romi, precum și prin abordarea unor teme relevante pentru comunitatea romă și pentru societatea românească în general.

„Trauma Kink este spectacolul prin care Giuvlipen revine pe scenă după doi ani de pandemie care ne-au marcat viețile, sănătatea mintală și felul în care comunicăm și relaționăm unii cu ceilalți. În situații de criză, violența și distanța dintre noi, oamenii, cresc. În Trauma Kink am simțit nevoia urgentă de a deschide o conversație despre abuz sexual și consimțământ, despre dorință și limite, despre linia subțire care desparte victima de abuzator. Despre felul în care societățile patriarhale în care trăim ne fac să ne rușinăm de dorințele și plăcerile noastre. Despre cine suntem cu adevărat, dacă traumele și sexualitatea ne definesc ca persoane.

Ca autoare, am încercat să transform în ficțiune experiențele personale ale performerilor, inclusiv propria mea experiență, rolul de autoare fiind dublat de cel de actriță în acest spectacol. Am făcut-o în încercarea de a ne înțelege traumele și de a căuta vindecarea prin artă. În cele din urmă, ce alt rol poate avea arta în situații de urgență precum cea pe care o trăim acum, dacă nu acela de a ne alina și de a acționa ca un balsam peste rănile noastre, ale artiștilor și ale publicului?”