Recitindu-l pe Shakespeare – Recital Emil Boroghină

„Recitindu-l pe Eminescu. La steaua care-a răsărit” – Recital Emil Boroghină

„Recitindu-l pe Eminescu. La steaua care-a răsărit” – spectacol mult apreciat pe care actorul Emil Boroghină l-a susținut în România, dar și în Belgia, China, Germania, Italia, Cehia, Canada, Ungaria, Grecia, SUA.

Din repertoriu fac parte poemele: Copii eram noi amândoi…, O, rămâi, Fiind băiet păduri cutreieram, Floare albastră, Epistolă către Chibici, Venere şi Madonă, Epigonii, Cugetările Sărmanului Dionis, Din valurile vremii…, Dorinţa, Dormi, Atât de fragedă…, De ce nu-mi vii…, Departe sunt de tine, Peste vârfuri, Dintre sute de catarge, Glossa, Cărţile, Viaţa, Scrisoarea I, Scrisoarea II, Scrisoarea III, Scrisoarea IV, Scrisoarea V, Luceafărul, Odă (în metru antic), Trecut-au anii, Mai am un singur dor, Memento mori.

Emil Boroghină:

„… poezia lui Eminescu este o obsesie de viaţă şi chiar ultimul meu recital pe care l-am realizat la Tel Aviv din poezia de dragoste a lumii, de fapt „Dragostea la senectute. Mai tare decât moartea e iubirea …”, se încheia tot cu trei sonete din Eminescu. Era celebrul poem biblic Cântarea Cântărilor cu care începeam poate cea mai frumoasă pagină de poezie de dragoste a lumii, după aceea treceam la epoca Renaşterii, la Dante şi la Ronsard şi Shakespeare, de fapt erau Dante, Petrarca, Michelangelo, Ronsard, Shakespeare şi Eminescu şi mă bucur că încheiam cu sonetele lui Mihai Eminescu.”

Marius Dobrin:

„Bijutierul Emil Boroghină, probând acum, pe lângă dragostea pentru această artă, îndelunga răbdare în a-și rostui cuvânt lângă cuvânt, este surprinzător noua generație. Îmi pare semnificativă uimirea unui realizator al unei emisiuni, la Radio Guerilla, care după șiruri de tineri actori inivitați într-un format dedicat poeziei, a descoperit mobilitatea sprintenă a lui Emil Boroghină prin universul liric: totul din memorie! Această uimire a omului de radio spune multe despre o anume caracteristică a prezentului.  Altfel, contemporani cu o legendă, putem lua aminte la silueta omului care iese pe poarta casei sale cu grădină, pornește cu pas chibzuit, cu capul ușor plecat, înspre teatru. Totdeauna spre Teatru.”

Iolanda Mănescu:

În 25 septembrie, în condițiile vitrege ale straniului an 2020, Emil Boroghină a marcat începutul stagiunii teatrale cu recitalul său „Cântarea Cântărilor” inaugurând în acest fel Teatrul Poesis, un alt vis împlinit al acestui temerar deschizător de drumuri. Planetele s-au aliniat atunci, astfel încât, pentru foarte puțin timp, s-a permis redeschiderea teatrelor. Momentul a fost plin de magie. Fanta în timp s-a deschis atâta cât să se poată îndeplini, în anul 80 al existenței împătimitului actor, dorința sa înfiripată încă de la primii săi pași în teatru. Spectacolul a fost un adevărat omagiu adus Poeziei, el cuprinzând, în prima parte, poemul biblic „A Cântărilor lui Solomon Cântare”, iar în cea de a doua parte sonete de Dante, Petrarca, Michelangelo, Ronsard, Shakespeare și Eminescu, sub titlul „Oricărui suflet cărui domn e dorul”.

Desigur că Emil Boroghină a gândit inaugurarea Teatrului de Poezie cu acest recital cu mult timp înainte, când pregătea și programul pe o perioadă mai lungă. Așa cum el fusese cel care, în toamna lui 2020, deschisese stagiunea teatrală, nu a fost, credem, deloc întâmplător ca neobositul Emil Boroghină să fie cel care a inaugurat și noul an 2021 prezentând, pe 15 ianuarie, în cadrul Teatrului Poesis, recitalul său „Recitindu-l pe Eminescu… La steaua care-a răsărit”, marcând astfel ziua de naștere a poetului și sărbătorind totodată Ziua Culturii Naționale, îndeplinind o datorie de onoare a oricărui teatru național. Atmosfera a fost cu adevărat miraculoasă – pe scena mare a teatrului, complet lipsită de decoruri, drapată în negru, Emil Boroghină, aureolat de o lumină ce sporea taina oficierii, a ținut, preț de două ore, întreaga sală cu respirația tăiată, cufundată în frumusețea versului eminescian.