Năpasta

DISTRIBUȚIA:
MONICA ARDELEANU
COSTINELA UNGUREANU
ADRIAN ANDONE
DRAGOŞ MĂCEŞANU
CĂTĂLIN-MIHAI MICULEASA
de I. L. Caragiale

Regia: Kincses Elemér

Scenografia: Lia Dogaru

Regia Tehnică: George Dulămea / Cristian Petec

Sufleor: Anca Maria Ilinca

Data premierei: 27 Aprilie 2002

Durata: 80 min.

Genul spectacolului: Dramă

Cel mai longeviv spectacol din repertoriul Teatrului Naţional „Marin Sorescu” a împlinit miercuri, 20 martie 2013, 100 de reprezentaţii.

*spectacolul cu distribuția actuală a avut premiera pe 19 ian. 2018

Sinopsis:
Triunghiul morții, cu obsesia justiției implacabile și a pedepsei imanente – iată ceea ce face ca suflul dens al acestui spectacol longeviv al TNC să fie resimțit si azi, la 19 ani de la premieră, de un public sensibil la tragedia personajelor caragialiene. Anca (Monica Ardeleanu, Costinela Ungureanu), Dragomir (Dragoş Măceşanu), Gheorghe (Cătălin Mihai-Miculeasa) și Ion Pădurarul (Adrian Andone) sunt pionii propriului destin, în care dragostea mincinoasă, setea de răzbunare și umilitudinea paroxistică reprezintă liantul unei drame pe drept cuvânt clasice.

Cronici:
„Nebunul asumat este Ion şi în acest rol Adrian Andone îi urmează lui Valentin Mihali, o adevărată provocare. Strălucit rezolvată. Adrian Andone face o demonstraţie simplă de stări diferite, cu efecte multiple. Pe deoparte stârneşte râsul, pentru că, totuşi, omul râde şi de manifestările amuzante, în fond, ale unui semen afectat psihic, făcând-o cu seninătate şi fără vreun sens răutăcios… Sunt excelente, prin simplitate, trecerile de la omul nebun la cel normal, sobru, cu conştiinţă, ce se împotriveşte violenţei, pentru ca apoi să revină la forma subumană în care l-a adus nefericita conjunctură a semenilor.

Într-un fel, această fericită întâmplare a vieţuirii îndelungate a unui spectacol, impunând o schimbare a distribuţiei, pentru a-l duce mai departe, are o dubla semnificaţie. Mai întâi în privinţa efemerului din arta teatrală. Efemerul emoţiei unei reprezentaţii dar şi efemeritatea jocului pe scenă. Actorii îşi trăiesc viaţa în atâtea întruchipări şi acum publicul poate vedea cum unii pleacă şi alţii vin. Au fost Nataşa Raab, Valentin Mihali, Constantin Cicort, Tudorel Petrescu, de-acum ei rămân în amintirea celor care i-au văzut, rămân în cronici şi aşa cum i-a imortalizat o filmare. Vocea Nataşei Raab rămâne pe mai departe prezentă în spectacol prin cântecul de final.”

Marius Dobrin, La hanul enigmaticei Anca, revista Spectactor nr. 1/2018