Lacul Lebedelor

Balet în patru acte de Piotr Ilici Ceaikovski

Libretul de Vladimir Beghicev și Vasili Geltzer

Coregrafia de Marius Petipa și Lev Ivanov

Actul I. Prologul povestește despre o tânără prințesă care a fost transformată de un duh rău în lebădă.

În grădina castelului unei Principese are loc o petrecere dată în cinstea fiului ei, Prințul Siegfried, care își aniversează împlinirea majoratului. El petrece înconjurat de prieteni. În mijlocul petrecerii apare Principesa, anunțându-și fiul că a sosit timpul să se hotărască pentru căsătorie. În acest scop a fost organizat pentru seara următoare un mare bal, la care îi vor fi prezentate mai multe fete, pentru a-și alege o logodnică. Petrecerea continuă după plecarea Principesei cu dansuri de ansamblu, cu glumele și giumbușlucurile bufonului, urmărite cu indulgență de bătrânul Dascăl al Prințului. Apoi, într-un târziu, oaspeții intră în castel. Siegfried rămâne în urma lor. Dorește să fie singur cu gândurile sale, în care parcă s-a strecurat o neliniște. În timp ce Dascălul și Bufonul îl urmează, prințul se îndreaptă îngândurat spre malul lacului din parcul castelului, de unde se văd în zare ruinele misterioase ale unui vechi palat. Șirul gândurilor îi este însă întrerupt de apariția unui stol de lebede care trec în zbor, poposind pe malul celălalt, lângă ruine. Dornic să le vâneze, în ciuda rugăminților Dascălului și Bufonului de a-l însoți, Prințul ia arbaleta și aleargă singur în pădure. În acest final, minunata temă a lebedelor răsună cu toată amploarea ei romantică.

Actul II. Pe malul celălalt al lacului, ruinele se oglindesc sumbre în apa tăcută. Pe oglinda lacului apar, una câte una, lebedele albe plutind.

Ajunse la mal, ele se transformă în fete care dansează ușor. Siegfried, care urmărise lebedele, în momentul în care voia să o țintească pe cea mai frumoasă, rămâne uimit de transformarea lor miraculoasă. Puțin înspăimântate la început, lebedele îl înconjoară și cea mai frumoasă dintre ele, Odette, îi destăinuie taina lor. Duhul rău, Rothbart, le-a prefăcut în lebede și numai în acest loc singuratic, noaptea, ele pot recăpăta pentru câteva clipe chip omenesc. Siegfried este hotărât să lupte pentru nimicirea lui Rothbart, dar Odette îl previne că nu prin luptă se poate dezlega blestemul. Vraja nu va fi risipită decât de dragostea fără margini a unui tânăr care nu a jurat încă niciodată credință și iubire cuiva. Frumusețea Odettei și tristețea ce-i umbrește privirile îl cuceresc pe Siegfried, care îi mărturisește dragostea sa, invitând-o la balul de a doua zi pentru a o prezenta drept logodnica sa. Înflăcărat, el rostește mult așteptatul jurământ. Odette însă îi spune că nu va putea să apară printre oameni până ce vraja nu se va risipi, căci altfel și-ar atrage răzbunarea lui Rothbart, care prin viclenie l-ar face pe Siegfried să-și calce jurământul, pricinuind moartea lebedelor. În lumina alburie a zorilor, cei doi tineri se despart cu greu. Din umbră, Rothbart a urmărit convorbirea lui Siegfried cu Odette. Furios, el apare, alungându-l pe Prinț și transformând fetele în lebede. Dar Siegfried pleacă hotărât să sfărâme farmecele acestui duh al întunericului, spre a-și salva logodnica.

Actul III. Oaspeții sosesc în marea sală a palatului Principesei, la balul în care vor fi prezentate fetele dintre care Siegfried își va alege logodnica. Dansurile se înlănțuie voioase – un tumultuos dans spaniol, apoi o veselă tarantelă napolitană, o semeață mazurcă poloneză și, în sfârșit, un înfocat ceardaș maghiar. Urmează în legănarea elegantă a unui vals, prezentarea fetelor. Cu gândul la Odette, Siegfried privește indiferent și, când i se propune să aleagă, nu se poate hotărî. Apare deodată un nou oaspete, un cavaler sumbru, care însoțește o tânără îmbrăcată în negru. Aceasta, deși are trăsăturile Odettei, nu este decât sora lui Rothbart, Odile. Duhul rău îi poruncește să-l cucerească pe Siegfried, determinându-l să-și calce jurământul dat. Într-un mare pas de deux, Odile îl învăluie în farmecele sale, convingându-l că este frumoasa lebădă de care el s-a îndrăgostit. Crezând în această aparență, Siegfried o prezintă pe Odile mamei sale ca aleasa inimii și viitoarea logodnică. Fără să vrea, el și-a călcat jurământul. Rothbart, într-o pornire de răutate, îi dezvăluie adevărul, mărturisind că aceasta este sora sa și arătându-i în depărtare imaginea Odettei, care acum va trebui să moară. Complet îndurerat, tânărul își dă seama că a fost victima unei înșelăciuni. Fără a mai ține seama de disperarea celor din jur, aleargă spre lacul lebedelor.

Actul IV.  Din întunericul care străjuiește ruinele castelului, Rothbart urmărește lebedele, căutând-o pe Odette. Dar frumoasa lebădă nu se află printre fetele-lebede, ceea ce îl înfurie cumplit pe Rothbart, care le amenință cu moartea. Triste, lebedele își deplâng soarta. Într-un târziu sosește și Odette, care a văzut din depărtare cele petrecute în castelul lui Siegfried. Ea povestește îndurerată prietenelor sale trădarea jurământului de dragoste. Speranțele de a-și recăpăta chipul omenesc s-au spulberat pentru totdeauna.

Gonind nebunește prin pădure, Siegfried ajunge la malul lacului, căutând-o pe Odette. El mărturisește cu disperare că a fost înșelat, că iubirea sa a rămas la fel de curată. Dar odată jurământul călcat, nimic nu se mai poate îndrepta. Neînduplecate, lebedele îl părăsesc una câte una. Iubirea Odettei este însă mai mare decât farmecele lui Rothbart. Înduioșată de frământarea lui Siegfried, ea se reîntoarce și îl iartă. Duhul rău apare dintre ruine, încercând să-i despartă. Dezlănțuie o puternică furtună, îl lovește pe Siegfried, dar nu-i poate dezbina. În fața puternicei iubiri, vraja se destramă, duhul rău este mistuit de întunericul nopții. Parcă printr-o minune, asupra lacului începe să se răspândească lumina blândă a dimineții. Primele raze de soare aruncă scânteieri de aur peste cei doi tineri, care prin iubire și-au cucerit fericirea.

* Daniela Caraman-Fotea, Grigore Constantinescu și Iosif Sava, Ghid de balet, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București, 1971