Ivanov

de: Anton Pavlovici Cehov

Traducere: Raluca Rădulescu

Regia artistică & director de imagine: Eugen Jebeleanu

Scenografia: Velica Panduru

Muzica: Rémi Billardon

Lighting design și Asistența de scenografie: Sabina Reus

Asistent regie: Ovidiu Cârstea

Producător delegat: Marius Pîrlea

Foto credit: Albert Dobrin

Secretar literar: Haricleea Nicolau

Regizor tehnic: Sorin Gruia

Sufleor: Adrian Țîrcă

Sunet: Emy Guran, Dan Feneșan

Lumini: Alina Mitrache, Marin Tudorache

Video: Florin Chirea, Robert Rusescu

Data premierei: 15 și 16 oct. 2025 / sala Amza Pellea

Distribuția:

Monica Ardeleanu
Gabriela Baciu
Alex Calangiu
Ramona Drăgulescu
Iulia Colan
George Albert Costea
Corina Druc
Romaniţa Ionescu
Iulia Lazăr
Geni Macsim
Cătălin-Mihai Miculeasa
Claudiu Mihail
Mircea Mogoșeanu
Raluca Păun
Marian Politic
Vlad Udrescu
Costinela Ungureanu
Cătălin Vieru

Sinopsis

Ivanov (1887) surprinde criza morală și existențială a lui Nikolai Ivanov, un tânăr moșier copleșit de datorii, blocat într-o apatie lucidă, asemenea unui Hamlet provincial. Cândva idealist, el devine conștient de eșecul propriei vieți, dar e incapabil să acționeze sau să-și mai găsească un sens în viață. Căsnicia cu Anna Petrovna, grav bolnavă, se destramă pe fondul indiferenței lui Ivanov față de suferința ei. Într-o atmosferă de provincialism sufocant, zvonuri și ipocrizie, Ivanov caută zadarnic pofta de viață în atracția față de tânăra Sașa. Nici promisiunea unei noi iubiri, nici suferința soției nu îl animă, pentru că adevărata sursă a rătăcirii sale nu se află în împrejurări, ci în propriul spirit epuizat.

Cuvântul regizorului

„Am lucrat prima oară pe textul Ivanov când eram la Masterul de Regie de la Paris pentru că încă de atunci mă intriga drama acestui om și raportarea sa la cei din jurul său, dar s-a întâmplat să montez această piesă abia acum, când am ajuns la vârsta personajului titular.

Vulnerabilitatea lui Ivanov cât și forța autodistrugerii îmi sunt trăiri cunoscute și mă regăsesc în comportamentul său naiv și pasional în același timp. Dorința sa de a se autodepăși, neasumarea iubirii cât și lupta cu propriul demon interior îl împiedică să fie lucid, responsabil, conștient. Ivanov este un « nebun », dar ce înseamnă să fii normal în lumea în care trăim?

Într-o eră a psihologiei de Instagram și a individualismului care ucide orice formă de apartenență, într-o permanentă strategie spre o viață « echilibrată », Ivanovul de azi este sufocat de așteptările și satisfacerea nevoilor celorlalți.

Ivanov nu e un erou. Este un exclus prin definiție, el nu corespunde tiparelor, e un marginalizat emoțional pentru că încă mai crede în plăcerea misterioasă a vieții de a trăi clipa. E, totodată, un alintat și o victimă a propriei existențe, dar și, paradoxal, un călău al celor pentru care simte dragoste carnală, spirituală, familială. Ivanov este o creatură, un suflet zbuciumat de propriile frici și de fantomele trecutului.

În continuitatea căutărilor mele formale actuale, la intersecția dintre teatru și film, și în ambiguitatea expunerii realității între adevăr și ficțiune, am explorat, împreună cu echipa mea de creație și cu actorii și actrițele trupei naționalului craiovean, un concept al deconstrucției dramatice, care să zdruncine mecanismele atât actoricești, cât și tehnice ale unei teatralități clasice.”

Eugen Jebeleanu

„Procesul particularizării lui Ivanov este cel mai riscant și Vlad Udrescu riscă tot, e radical și ofensiv, vulnerabil și cinic. E antierou sau este un monstru? cum declara într-un interviu recent Eugen Jebeleanu. Și una și alta, dar mai ales e un personaj in progess, în de/construcție, el e din familia oamenilor buni care nu pot face bine ai lui Cehov, despre care vorbea Nabokov. E un exces de luciditate în Ivanov, și camera de filmat permite o expansiune în captarea momentelor de (auto)demascare. În actul al doilea, Sașa ia camera și înregistrează spovedania rușinii, este un moment complet, intensitatea cu care Monica Ardeleanu Andone, personajul sonor al spectacolului imaginat de Rémi Billardon, interpretează Imaginer l’ Amour, și dansul lui Ivanov, frumusețe fără sfârșit, năluca unei iubiri, zbor seducător care se termină brusc, viața nouă e doar un vis, și dezvrăjirea este completă, Ivanov e mai aproape de autoderiziune decât de autoiluzionare.”

Daniela Firescu, Ivanov, comedia absurdă, revista Ramuri, nr. 11/2025, pag.15