Femeia mării

DISTRIBUȚIA:
COSTINELA UNGUREANU
NICOLAE VICOL
CĂTĂLIN-MIHAI MICULEASA
RALUCA PĂUN
ANGEL RABABOC
CĂTĂLIN VIERU
CLAUDIU MIHAIL
PETRONELA ZURBA
IRINA DANCIU
ROXANA MUTU
de Henrik Ibsen

Regie, co-scenografie, light-design, ilustrație muzicală: Andriy Zholdak

Co-regie: Kathya Zholdak

Traducere piesă & asistență de regie: Valeriu Andriuță

Consilier artistic: George Banu

Versiune scenică: Ioana Mălău

Decor & video: Danilo Zholdak

Costume: Yan Zholdak

Muzică: Valentyn Silvestrov

Foto credit: Cristian Floriganță

Translator: Corina Druc

Manager de proiect: Haricleea Nicolau

Regizori de scenă: Sorin Gruia, Cristian Petec

Maestru de lumini: Dodu Ispas

Operator sunet: Emy Guran

Video: Florin Chirea, Emi Chirea, Orlando Edward

Makeup: Minela Popa, Mihaela Guran

Distribuția: Costinela Ungureanu (Ellida Wangel), Nicolae Vicol B (Doctorul Wangel), Angel Rababoc (Inspectorul Arnholm), Raluca Păun (Servitoarea), Petronela Zurba (Prima soție a doctorului Wangel), Cătălin-Mihai Miculeasa (Lyngstrand), Cătălin Vieru (Ballested), Irina Danciu (Bolette), Roxana Mutu (Hilde)

Sufleor: Iarina Zidaru și Anca Maria Ilinca

Data premierei: 5-6 februarie 2022

Durata spectacolului: Partea 1 – 1h 46 min; partea 2 – 1h 39 min

*Spectacol recomandat persoanelor peste 18 ani

ATENȚIE! În acest spectacol se folosesc lumini stroboscopice!
Sinopsis
Piesa Femeia mării (Fruen fra havet) este scrisă în 1888, în Germania, iar premiera absolută a avut loc la Teatrul Christiania, pe 12 februarie 1889. Amenințată de un trecut amoros complicat, Ellida, personajul central, este neîncrezătoare în faptul că omenirea a fost destinată să trăiască pe uscat. Ea este îndrăgostită de ocean, fascinată de nemărginirea lui și de energia demonică în care simte o expresie a forțelor vieții. Acest caracter al mării este exteriorizat în fostul ei iubit, Străinul, care exercită asupra ei o putere hipnotică remarcabilă.

„Andriy Zholdak a pus în scenă Rosmersholm, o altă piesă de Ibsen, unde simbolism și realism, de asemenea, se conjugă. Acum el se confruntă cu Femeia mării și apetitul insațiabil de nemărginire a acestei eroine crescute pe un far în mijlocul apei și eșuată pe malul unui mediocru fiord. Zholdak mobilizează resursele teatrului pentru a materializa « nevoia de altundeva ». Nevoia vitală… iar, pentru el, nevoia de teatru.”

(George Banu, Femeia mării sau… Nevoia de altundeva, / extras din caietul program al spectacolului)

„Ellida mea este în viață astăzi, o întâlnesc adesea în diferite orașe și țări în care călătoresc. (…) Această Ellida se află într-o stare de schimbare titanică, de la cea „ea însăși” de astăzi la cea „nu ea însăși” de mâine. Așa cum se întâmplă cu reflecția unei figuri în apă, când vântul spulberă apa, reflecția tremură și își schimbă proporțiile, nu mai este aceeași cu originalul. (…) Această Ellida știe despre Kolima și Auschwitz, știe că Dumnezeu ,,a plecat” și se pregătește pentru „călătoria”, „zborul”, „emigrarea”, „fuga” de lângă noi toți spre acel undeva, despre care Sonia din „Unchiul Vania” al lui Cehov spunea că ,,… vezi îngerii, vezi raiul strălucind ca o bijuterie”.

(Andriy Zholdak, Ellida mea trăiește în secolul al XXI-lea! / extras din caietul program al spectacolului)

Andriy Zholdak, regizor ucrainean de teatru și operă, născut la Kiev, a studiat regia de teatru la Moscova, clasa profesor Anatoli Vasiliev. A pus în scenă spectacole de teatru și operă în Ucraina, Franța, Rusia, România, Germania, Elveția, Finlanda, Suedia, Macedonia, Belgia, Polonia, Muntenegru. Prelegerile sale pe teme ca „Actorul viitorului“ și “Quantum Teatru” precum și atelierele speciale care disecă Arta Actoriei au fost ținute în Brazilia, Japonia, Italia, Spania. A primit Premiul UNESCO pentru arte performative în 2004, și premiul Masca de Aur pentru Cea mai bună operă și regie pentru montarea sa cu Evgheni Oneghin de Ceaikovski la Teatrul Mikhailovski din St Petersburg (2014) și Cel mai bun Ansamblu pentru Trei surori de Cehov la Teatrul Alexandrinski (2016). Montarea sa cu opera Vrăjitoarea de Ceaikovski la Opera din Lyon a fost declarată cel mai bun spectacol din 2019 la Premiile OPER din Germania și nominalizată pentru cea mai bună producție la Premiile Mondiale OPER din 2020. Cea mai recentă punere în scenă a fost opera Castelul Prințului Barbă-Albastră a lui Bartok la Opera din Lyon, în primăvara lui 2021.

Cronici:
„Zholdak e un mare regizor de actrițe. Ele constituie o adevărată galerie trecînd de la Viața cu un idiot la Livada de vișini, de la Madame Bovary și Nana la Rosmersholm. Aici el ne descoperă o interpretă unică, Costinela Ungureanu, pe care o conduce alternînd comportamentul cotidian și pulsiunile lirice, acordîndu-i o dimensiune imaterială, deosebit de fragilă. Totul atestă în jocul ei puterea pasiunii pentru extensia mării și pentru nevoia de iubire, de dăruire extremă. Urmărim cînd deprimarea Elidei, cînd voința ei de a se elibera de cadrul familial care o sufocă. Ea e agitată de chemarea mării ca supremă șansă de supraviețuire. O asemenea actriță depășește puterea cuvintelor de a transmite bogăția jocului său. Un poem ar fi necesar. Cît am iubit-o pe Elida lui Zholdak…”

George Banu, „Impactul excesului – sculptura și teatrul”, Dilema veche, 3-9 martie 2022

„Spectacolul din acest spectacol e Costinela Ungureanu (Ellida). Cu o credinţă all in în propunerea regizorală, şi-a dat voie să devină expresia scenică a voinţei brutale a lui Andriy Zholdak. Nu pare să fi păstrat nimic pentru sine; nu există rezerve, ci o pulsiune constantă, timp de patru ore, a unei energii din care alimentează fiecare scenă, fiecare zbatere, fiecare cuvânt zdrumicat ca de roţi grele sub care oasele conştiinţei trosnesc. E intensă şi performantă interpretarea fără plasă de siguranţă, în care controlul nu e un centru de interes, ci fluiditatea acestor stări împinse în extremele violente ale expresiei artistice. Nebunia personajului, nebunia regizorului şi nebunia actriţei închid într-un triunghi mistic-blasfemic spiritul incandenscent din mijlocul mării-simbol.”

Alina Epîngeac, critic de teatru https://epingeac.wordpress.com
„Punerea în scenă a acestui text la Naționalul craiovean stârnește reacții controversate și deranjează un anumit tip de public care se regăsește în poveste și nu știe cum să depășească situația. Obișnuit în ultima vreme cu spectacolele online și de scurtă durată, media fiind undeva la 1h 30 min, și având o putere de concentrare în timpul acestor tip de reprezentații, a găsit spectacolul lung, repetitiv și decalat în raport cu ceea se difuzează de obicei sau cu ce se vede în sală. Cele patru ore, cu pauză, sunt împărțite inegal din punct de vedere al numărului actorilor prezenți pe scenă, cât și prin decor.
La prima vedere, obiecțiile pot fi justificate: actorii sunt prezenți toți doar în prima parte, scenografia nu este cea mai fericită – din anumite unghiuri nu se vede la fel, dar acest spectacol psihologic este construit pe o rețetă perfectă, care îl face extraordinar. O analiză atentă, profundă a tuturor elementelor arată că spectacolul respectă întocmai structura și grila convențiilor dramatice potrivit unui algoritm bine stabilit, dificil de realizat, iar rezultatul este vizibil: un spectacol modern creat cu ajutorul acestor mici imperfecțiuni. Compoziția unui astfel de spectacol își fixează ca punct de referință o serie de reguli precise, de o anumită structură și un anumit tip de comportament, însă doar pentru a fi încălcate și pentru a desăvârși un act artistic contemporan.”
Georgiana Ene, Ziarul Metropolis

„Costinela Ungureanu (nominalizată la premiul pentru cea mai bună actriță în rol secundar la cea mai recentă Gală UNITER, pentru rolul Alexandra din spectacolul craiovean „Inimă și alte preparate din carne” de Dan Coman, în regia lui Radu Afrim) e uluitoare prin capacitatea de efort, de concentrare, de rostire, de tăcere, de a cânta, de a dansa, de a gesticula, de a alerga, de a (se) îmbrățișa, de a fugi. Triada impusă de Zholdak pare a fi fost dinamism – sexualitate – comunicare dincolo de scenă.”
Mihai Brezeanu, LiterNet.ro

„Femeia Mării depăşeşte frontierele unui spectacol de teatru, devine simbol, o metaforă a setei omului înstrăinat de ACASĂ. Femeia Mării e un univers în sine, în care muzica, decorul, actorul, lumina se vor materializarea unor lucruri care nu sunt, de fapt, palpabile. Şi tocmai de aici vine fascinaţia pe care o emană.”
Anda Simion, https://cochiliaandei.wordpress.com