Outfitul șearpelui

SCENOGRAFIA:
LIA DOGARU
DISTRIBUTIA:
ALEX CALANGIU
ŞTEFAN CEPOI
GEORGE ALBERT COSTEA
CĂTĂLIN-MIHAI MICULEASA
CLAUDIU MIHAIL
VLAD UDRESCU
de: Marius Aldea

Concept, regie artistică, coregrafie: Andrea Gavriliu

Muzică originală: Mihai Dobre

Regia tehnică: Sorin Gruia

Sufleor: Adrian Țîrcă

Data premierei: 19 iunie 2020
Sinopsis
<<„Outfitul șearpelui” este un spectacol „poeticoregrafic” bazat pe versurile lui Marius Aldea, versuri care iau pulsul vremurilor noastre, a felurilor prin care individul își caută utilitatea în lumea constrânsă de presiunile caracteristice fiecărei vârste. Spectacolul prezintă o cronologie a vieții unui bărbat capabil să-și amintească de felul în care gândea în copilărie, o (ne)asumare a condiției sale de adult (i)responsabil, o perpetuă căutare a echilibrului inexistent. Toate aceste frământări sunt expuse privitorului într-o manieră plastică, dinamică, autoironică, în care corpul actorilor redă ceea ce cuvintele pot comunica numai până la un punct.

Cronici
„Hai să-i spunem pe nume: somnul are marele merit că te duce de pe lume.” consider că ar fi motto-ul spectacolului. În ciuda tonului fatalist, se va descoperi o mare dragoste de viață prin felul în care corpul se supune ritmului și impulsurilor sale organice. Acest corp nu se poate conecta în mod direct la alte corpuri, dar se poate reconecta la el însuși prin trecutul său firav, prin prezentul său angoasant, prin viitorul inevitabil. Șase corpuri cu șase „piei” – aceași personană.>> Andrea Gavriliu

„Tehnicile de construcţie ale poemului se combină/ suprapun şi influenţează construcţia spectacolului: rularea notelor semnificative, construcţia în prim planuri, selecţia materialului dincolo de o banalitate aparentă include gesturile cele mai comune reinvestite cu substanţă, cu corp. Nefericirile corpului şi ale sufletului comunicate prin mişcare şi poezie. (…) Valoarea performativă a limbajului poetic tradusă în mişcări ample sau geometric gândite, asocieri de cuvinte, gesturi şi poziţii, elogiul somnului „care te duce de pe lume” se unesc într-un spectacol rotund despre constrângerile realului şi necesitatea adaptării la realitate, inventarea unui spaţiu indeterminat, a unui dans salvator.”
(Daniela Firescu – Scena digitală: şi teatru, şi film / revista „Ramuri, nr. 8/2020) http://www.revistaramuri.ro/index.php?id=4773&editie=170&autor=de%20Daniela%20Firescu