Gaițele
De Alexandru Kirițescu
Regia Alexandru Boureanu
Asistent regie Mirela Cioabă
Versiunea scenică Carmen Stanciu
Décor Andreea Simona Negrilă
Costume Alexandra Constantin
Muzica Eugen Sandu
Distribuția A
Raluca Păun (Aneta Duduleanu), Irina Danciu (Wanda Serafim), Iulia Colan (Margareta Aldea), Iulia Lazăr (Colette Duduleanu), Gabriela Baciu (Fräulein), Geni Macsim (Lena), Ramona Drăgulescu (Zoia), Ioana Andone / Cătălina Vînătoru (Zamfira), Cătălin Vieru (Mircea Aldea), Ștefan Cepoi (Georges Duduleanu), Nicolae Vicol (Ianache Duduleanu), Mircea Mogoșeanu (un tânăr), Gloria Vărzaru, Ava Vicol și Romana Vicol (fetiţele Duduleanu)
Distribuția B
Raluca Păun (Aneta Duduleanu), Costinela Ungureanu (Wanda Serafim), Petronela Zurba (Margareta Aldea), Alina Mangra (Colette Duduleanu), Romaniţa Ionescu (Fräulein), Anca Dinu (Lena), Corina Druc (Zoia), Roxana Mutu (Zamfira), Cătălin-Mihai Miculeasa (Mircea Aldea), Alex Calangiu (Georges Duduleanu), Claudiu Mihail (Ianache Duduleanu), Mircea Mogoșeanu (un tânăr), Gloria Vărzaru, Ava Vicol și Romana Vicol (fetiţele Duduleanu)
Regia Tehnică Cristian Petec, Sorin Gruia
Foto credit: Cristian Floriganță
Secretar literar Haricleea Nicolau
Sufleor: Adrian Țîrcă, Ramona Popa
Sunet George Udrea
Lumini Ștefăniță Rezeanu
Data premierei: 19, 20 Septembrie 2025
Durata: 135 min. fără pauză
Genul spectacolului: Comedie
Data premierei: 22 sept. 2017
Reluare cu distribuție modificată: 19, 20 sept. 2025
*din distribuție fac parte fetițele Gloria Vărzaru, Ava Vicol și Romana Vicol în rolurile fetițelor Duduleanu
Piesa „Gaițele” (sau „Cuibul de viespi”) este una dintre comediile de valoare ale perioadei interbelice din dramaturgia națională, aparține scriitorului Al. Kirițescu, iar acțiunea piesei are loc chiar în Craiova. „Gaițele” (1932) este piesa care închide trilogia burgheză a scriitorului, din care mai fac parte piesele „Marcel și Marcel” (sau „Anișoara și ispita”) și „Florentina”. Dramaturgul Al. Kirițescu creionează portretul savuros al micii burghezii. Poate cea mai apropiată de comedia caragialiană, prin virulența satirică și valoarea literară incontestabilă, piesa „Gaițele” reflectă cel mai clar atitudinea critică a scriitorului față de societatea vremii sale.
Funerarul și viața în tonuri senzațional-comice, iată rețeta “oltenească” pe care Alexandru Kirițescu (1888-1951) a reușit să ne-o livreze impecabil în cea mai populară piesă a sa, Gaițele, una dintre cele mai îndrăgite de generații succesive de spectatori. Deși a scris peste o duzină, Kirițescu pare autorul unei singure piese, atât de populară a devenit “Gaițele”, cu toate că la premieră (1930, Teatrul Regina Maria) critica l-a făcut “praf”! Camil Petrescu a receptat-o cu indulgență, dar îi reproșa autorului că folosește expresii franțuzite (cuib de viespi, nu “viespar”, cum zicem noi, românii…). În perioada proletcultistă, prin vocea criticilor de direcție, “Gaițele” devine prilej de, cum altfel, înfierare a burgheziei române.
Singur, doar Radu Stanca (Note despre Teatrul lui Alexandru Kirițescu, Tribuna, 1958) va face o lectură neinfluențată de tonul epocii, dar Stanca era om de teatru și profesionist pe deasupra. Autorul, ne informează Mircea Ghițulescu în medalionul dedicat autorului în “Istoria literaturii române. Dramaturgia” (Ed. TracusArte, 2008), nu va încerca nici el să despartă apele de uscat, nedorind să intre în polemici inutile cu doctrina epocii. Așa zicând, “farsa morbidă” a supraviețuit de una singură, în special prin ceea ce Ghițulescu remarca a fi “neobișnuita compoziție sonoră ce poate fi tratată asemenea unei excentrice partituri corale”.
Cele trei oltence, Aneta, Zoia și Lena, îndrăgostite de spectacolul morții celorlalți, sunt aidoma celor trei Erinii din mitologia greacă (la noi ar fi numite mai simplu, cobe), doar că în cheie minoră, bavardă, profețind neantul prin ton vesel-apocaliptic, dedulcit la țâfnă și sarcasm, așa cum alții sunt la coliva parastaselor: cea mai bună din lume, se știe.
Kirițescu e senzațional și azi pentru că, în bună parte, nici noi nu ne-am schimbat: ne place să ne dăm în spectacol și reușim de minune.”
Nicolae Coande
